Arunachala

Arunachala

Fiecare centru spiritual al Indiei are caracteristicile sale și linia unei tradiții. Printre ele este Tiruvannamalai (Arunachala) care reprezintă cea mai directă, cea mai puțin ritualistică și fără de formă cale, calea Investigării Sinelui, a carei poartă de intrare este inițierea prin tăcere. Acest lucru este subliniat într-o veche zicală tamilă: “Să vezi Chidambaram, să fi născut în Tiruvarur, să mori la Benares sau numai să te gândești la Arunachala și Eliberarea iți este asigurată.” “Numai să te gândești la” deoarece în cazul căii directe contactul fizic nu este necesar. De aceea, nu intâmplător Ramana Maharshi a făcut din Tiruvannamalai și sacrul Munte Arunachala casa sa.

Maharshi a numit Arunachala Inima spirituală a lumii. Aruna, care înseamnă “roșu, strălucitor ca focul”, dar nu înseamnă focul obișnuit care dă caldură. Mai degrabă înseamnă Jnanagni, Focul Înțelepciunii, care nu este nici fierbinte și nici rece. Achala înseamnă deal. Astfel Arunachala înseamnă “Dealul Întelepciunii.”

Tiruvannamalai,care este așezat la poalele Arunachalei, este un orășel de mărime medie, aflat la 193 km sud-est de Chennai, un sătuleț antic cu un templu splendid și încăpător. Festivalurile anuale adună aici o mulțime de pelerini din totă India. Acest lucru se întâmplă, cu predominanță, în timpul Karthigai (cunoscut și ca Deepam), care este de obicei în luna noiembrie. Cu această ocazie o flacară, unsă cu unt clarificat (ghee), este aprinsă la căderea nopții pe vârful muntelui. La Sri Ramanasramam marile festivaluri sunt aniversările nașterii și părăsirii corpului lui Maharshi (Jayanti si Aradhana), care cad în solstițiul de iarnă și respectiv echinocțiul de primăvară.

Există o istorie puranică (scripturală, antică) despre originea dealului. Odată Vishnu și Brahma au simțit să se ia la întrecere, să descopere cine este mai puternic Cearta lor a adus haos pe pământ, așa că zeii au mers la Shiva și l-au rugat să le rezolve disputa. Ca urmare Shiva însuși s-a manifestat ca o coloana de lumina, din care o voce, a spus că cel ce va găsi capătul de sus sau de jos al coloanei, acela va fi declarat cel mai puternic. Vishnu a luat forma de mistreț și a săpat în interiorul Pământului pentru a găsi baza coloanei, în timp ce Brahma a luat forma unei lebede și a zburat în sus să-i găsească vârful. Vishnu a eșuat în găsirea bazei coloanei dar “a început să vadă în el însuși Lumina Supremă care locuiește în inima tuturor, a devenit pierdut în meditatie, uitând de corpul fizic și chiar inconștient de sine însuși, cel ce caută.” Brahma a văzut o floare de alse (o floare mică, albă, cu cinci petale în forma unei moriști) căzând de sus și gândindu-se să câstige prin viclenie, s-a întors cu floarea și a declarat că a cules-o de pe varf.

Vishnu și-a recunoscut înfrângerea și s-a întors la Shiva în proslăvire și rugăciune : “Tu ești Cunoașterea-Sinelui. Tu ești OM. Tu ești începutul, mijlocul și sfârșitul tuturor lucrurilor. Tu ești totul și iluminezi totul.” El a fost declarat ca fiind mai puternic, în timp ce Brahma a fost demascat, mai apoi recunoscându-și greșeala.

În această legendă, Vishnu reprezintă intelectul și Brahma ego-ul, în timp ce Shiva este Atma, spiritul.

Povestea se continuă în felul următor: pentru că acea coloană (lingam) de lumină era prea orbitoare pentru a fi privită, Shiva s-a manifestat ca Dealul Arunachala declarând: “Așa cum luna iși ia lumina de la soare, asemănător și alte locuri sfinte și vor lua sfințenia de la Arunachala. Acesta este singurul loc unde eu am luat această formă pentru beneficiul acelora care doresc să mă venereze și să obțină iluminarea. Arunachala este însusi “OM”. Îmi voi face apariția pe vârful muntelui în fiecare an, în timpul Kartigai, în forma unei lumini dătătoare de pace.” Aceasta se referă nu numai la sacralitatea Arunachalei dar și la potențialul doctrinei Advaita și calea Investigării Sinelui pentru care Arunachala este centrul. Se poate înțelege aceasta în afirmația lui Ramana Maharshi: “La final fiecare trebuie să vină la Arunachala.”

Ramana Maharshi a selectat câteva versuri sanscrite din vechile scripturi hinduse referitoare la Gloria Arunachalei. De fapt, Ramana Maharshi, a experimentat adevărul din majoritatea acestor afirmații, în timpul vieții. El a tradus șapte versuri în limba tamil, versuri care pot fi găsite în “Lucrările complete ale lui Ramana Maharshi”.

Zeul Shiva spune:

Deși fioroasă, aparitia mea lipsită de strălucire, ca un deal în acest loc, este un act de grație pentru susținerea lumii. Eu de asemenea locuiesc aici ca Siddha. În mine sunt multe și glorioase peșteri pline cu tot felul de plăceri. Să știi aceasta. Acțiunea leagă în mod natural întreaga lume. Refugiul cuiva (din această sclavie) este acest glorios Arunachala, prin vederea căruia unul devine muntele însuși. Ceea ce nu poate fi dobândit fără mare durere– adevarata însemnătate a Vedantei (adică Realizarea Sinelui) – poate fi dobandit de oricine care se uită la el (la acest munte) de unde este vizibil sau chiar de la distanță, dacă se gandește la el. Eu, Dumnezeul, ordon ca cei ce locuiesc pe o rază de trei yojanas (49 km) în jurul acestui loc (Arunachala) vor obține uniunea (cu Supremul), care înlătură sclavia, chiar și în absența inițierii, etc.

Pentru a experimenta adevărul afirmațiilor de mai sus trebuie să urmăm calea arătată de Ramana Maharshi. În viața sa au avut loc multe incidente care au înlaturat toate dubiile referitoare la Gloria Arunachalei și acei ce păsesc pe calea arătată de El realizează aceasta în experiența directă.

Devaraja Mudaliar și-a petrecut mulți ani în preajma lui Ramana Maharshi. El iși reamintește:

“L-am auzit pe Bhagavan vorbind despre două miracole, pe care el le cunoștea. În primii ani petrecuți pe dealul Arunachala, o doamnă a coborât din tren în stația Tiruvannamalai în timpul noptii, s-a urcat într-o căruță și i-a spus căruțașului să o ducă la o anumită adresă în oraș. Căruțașul, fiind un ticălos, a dus-o într-un locație diferită față de cea indicată pentru a o jefuii.  Dar chiar în momentul în care voia să o jefuiască de bijuterii, au apărut doi polițiști, au auzit-o cum se plânge, și au escortat-o în siguranță până la casa ei, după care au plecat. Doamna le-a notat numerele celor doi politisti șidupă aceea i-a căutat cu intenția de a le mulțumi sau de a-i recompensa, însă cei doi polițiști au fost de negăsit și nimeni din poliția din Tiruvannamalai nu părea că ar fi știut ceva despre cele întâmplate în noaptea respectivă. Bhagavan mi-a spus această poveste când discutam despre miracole și a spus că miracolele se întamplă chiar și în prezent.

Cu aceeași ocazie el mi-a spus o altă povest, foarte similară cu prima. El a spus că odată un bătrân schiop, o rudă a lui T.K. Sundaresa Aiyar, un om foarte devotat care obișnuia sa facă circuitul spiritual împrejurul Arunachalei, în ciuda infirmității sale. Dupa mulți ani petrecuți în Tiruvannamalai, odată a fost foarte supărat de tratamentul primit din partea rudelor cu care locuia și de care depindea, încât a decis în secret să părăsească Tiruvannamalai pentru un sat vecin unde să-și câstige traiul. Înainte de a părăsi periferia orașului, un tânăr Brahmin a apărut în fața lui și, cu o bădărănie aparentă, i-a luat carjele spunându-i: ‘Nu meriți astea!’ Înainte ca bătrânul să poată reacționa în vreun fel, a descoperit că s-a vindecat și poate umbla fără cârje.

Bhagavan a spus că el cunoaște personal acest caz, remarcând o similaritate ridicată cu cel menționat în Arunachala Sthala Purana, unde se spune că Zeul Arunachala, care a apărut în forma umană, a aruncat carjele unui bătrân devotat al său, care, în ciuda infirmității lui, a făcut circuitul în jurul muntelui timp de mulți ani. Acestă poveste petrecându-se în mijlocul unui traseu, când bătrânul a intrat în rezervorul de apă numit Sona Theertha (care se află la aproximativ 2,5 km de Sri Ramanasramam), să bea apă. Schiopul a descoperit că era perfect sănătos. – “Amintirile mele despre Bhagavan”

Privind din locații diferite Dealul Arunachala, pare a fi un singur munte, cu un varf bine definit. Similar, învățătura lui Ramana Maharshi este descrisă de foarte multe persoane ca indicând către singurul vârf al ‘Investigării Sinelui’, care subliniază distrugerea completă ideii de “Eu sunt corpul”. Asemănător cu Dealul Arunachala care apare ca fiind alcătuit din mai multe delușoare, fiecare ca având varf distinct, tot așa învățătura lui Ramana Maharshi pare să dea importanță câtorva practici spirituale diferite. Una dintre aceste practici o reprezintă parcurgerea traseului în jurul muntelui (care are o lungime de aproximativ 14 km).

 Traseul din jurul muntelui este numit Giri Pradakshina. Pradakshina reprezintă actul de a merge în jurul oricărui loc sfânt, în sens orar, cu parte dreaptă îndreptată spre obiectul adorației. ‘Giri’ înmseamnă deal. Deci, Giri Pradakshina, se referă la mersul în jurul Dealului Arunachala. Devaraja Mudaliar relatează acest lucru în “Amintirile mele despre Bhagavan”:

Atât de mare era indolența mea, și probabil într-o măsură, datorată simțului meu de inteligență superioară care considera de ajuns venerarea mentala, excluzând în totale austeritati fizice precum plimbarea cu picioarele goale pe o distanță de 15 km, încât chiar și dupa ce am venit să locuiesc permanent la Ashram nu am făcut traseul în jurul muntelui, așa cum făceau ceilalți. Cu toate acestea, am auzit, am văzut și am simțit în ceilalți că trebuie să fie ceva important în această Pradakshina. Ca urmare, de foarte multe ori i-am pus lui Ramana Maharshi întrebări despre importanța asumării acestei neplaceri… Ceea ce mi-a răspuns reprezintă esența a ceea ce avea de spus Ramana Maharshi despre acest subiect.

“Pentru toată lumea este bine să facă traseul în jurul muntelui. Nici măcar nu contează dacă cineva are sau nu încredere în această Pradakshina, exact ca focul ce arde tot ce îl  atinge, chiar dacă ei cred sau nu, Arunachala va face bine tuturor acelora care merg în jurul ei.” Odată mi-a spus: “De ce ești așa de preocupat de toate aceste întrebări referitoare la eficacitatea plimbării în jurul muntelui? Orice altceva ce ai putea obține sau nu, cel puțin sănătatea ta va avea un beneficiu prin acest exercițiu fizic.”

Bhagavan a crezut că această explicație este suficient de clară pentru intelectul meu mărginit. Cu altă ocazie mi-a spus: “Mergi în jurul muntelui măcar o dată. Vei vedea că te atrage.” Am observat că oricine venea la Bhagavan și îl anunța că începe Pradakshina, oricât de infirm ar fi fost, Bhagavan nu îl descuraja niciodată, nici măcar o dată, însă de multe recomanda:”Poți să mergi încet.”

Acum sunt un adept convins al Giri Pradakshinei ca orice alt devotat al lui Bhagavan, deși am redus frecvența parcurgerii circuitului din cauza vârstei, sănătății și efortului care trebuie depus.

În ‘Scrisori de la Ramansramam’ asta este ceea ce a spus Bhagavan:

“Însemnătatea acestei Giri Pradakshina a fost descrisă pe larg în ‘Arunachala Puranam’. Zeul Nandikesa l-a întrebat pe Sadasiva o întrebare similară și Sadasiva i-a povestit după cum urmează: “Să mergi în jurul muntelui este bine. Cuvântul Pradakshina are un înteles deosebit. Litera ‘Pra’ înseamnă ștergerea tuturor păcatelor; ‘da’ înseamnă îndeplinirea dorințelor; ‘kshi’ înseamnă eliberarea de nașterile viitoare; ‘na’ înseamnă oferirea eliberării prin Jnana (înțelepciune)”. Într-adevar este dificil să descrii plăcerea și fericirea dobândite de unul care face această Pradakshina. Corpul obosește, organele simțului iși pierd puterea și toate activitățile corpului sunt absorbite în interior. Astfel este posibil ca unul să se uite pe sine însuși și să intre într-o stare meditativă. Dacă continuă să meargă, corpul devine automatic armonios ca în starea unei asana. Ca urmare sănătatea corpului se îmbunătățește. În afară de acestea pe munte sunt diferite ierburi medicinale. Aerul care traversează aceste ierburi este bun pentru plămâni.”

Share