Viața în armată-Papaji

Viața în armată a însemnat menținerea unui aspect de normalitate și seriozitate  militară.

Manifestările deschise de dragoste faţă de un zeu hindus ar fi fost dezaprobate, într-o asemenea măsură, încât mi-ar fi pus în pericol cariera (Papaji fiind complet îndrăgostit de Krishna).

Acest lucru m-a condus să am o viață dublă. În timpul zilei jucam rolul ofițerului, complet serios. În timpul nopții, în spatele ușilor încuiate, mă transformam într-un Gopi Krishna. Îi dădeam drumul să plece subalternului, spunându-i să nu mă deranjeze cu ceaiul de la ora cinci dimineaţa, când obişnuia să se servească câte un pahar de ceai.

Asta mi-a permis să fiu toată noaptea cu iubitul meu Krishna. Nu am fost mulțumit în a face japa numelui Său (repetarea meditativa a unei mantra sau a unui nume divin ) sau venerând o poză sau o statuie, am vrut ca Krishna însuși să apară în fața mea, așa cum a făcut în mod frecvent când eram tânăr, ca să îmi pot exprima dragostea pentru El în mod direct .

     ­

     ­

Mă prefăceam că eram Radha, consoarta lui Krishna, pentru că m-am gândit că, dacă o imitam în toate felurile, Krishna ar veni și apărea în faţa mea. M-am îmbrăcat într-un sari, mi-am decorat corpul cu brățări și bijuterii de femeie, și chiar îmi dădeam cu machiaj pe faţă. M-am prefăcut că într-adevăr eram Radha, şi că tânjesc de dor pentru iubitul ei divin. A mers. Krishna apărea și îmi dedicam complet inima Lui. Într-o dimineaţă, după ce Krishna mi-a apărut , fața mea era luminată de bucuria iubirii divine. Unul dintre ofițerii mei superiori a perceput greşit starea mea, ca fiind de beţie, și i-a dat ordin barmanului să nu îmi dea mai mult de trei pahare mici pe zi. Barmanul i-a spus, spunând adevărul, că nu am băut deloc, dar el nu l-a crezut. El pur și simplu nu a putut înțelege cum cineva ar putea radia atâta fericire fără să fi consumat alcool.

Ambițiile mele naționaliste s-au veștejit și au murit, în timpul perioadei scurte pe care am petrecut-o în armată, iar dimpotrivă, pasiunea mea pentru Krishna a crescut până la punctul în care nu mă puteam gândi la nimic altceva. Armata nu era un loc prielnic pentru un Bhakta, care nu vroia decât să se răsfeţe în obsesia lui pentru Krishna, așa că am demisionat din armată. A fost un lucru greu de făcut în timpul războiului, dar cu ajutorul unui comandant simpatic, căruia i-am explicat situația dificilă, am reușit să mă eliberez de obligațiile militare.

Share