Nu pierde timpul!-Mooji

Nu pierde timpul!-Mooji

Trebuie să profiţi de ocazie. Mulţi oameni încep dar nu termină niciodată cu adevărat. Încep, apoi se lasă distraşi, schimbă direcția. Apoi îi vezi luni sau ani mai târziu… îi vezi, arată de parcă au mers înapoi, nimic în ei, nici un foc, nici o atracţie, nici o prezență, nici o putere  cuvintele lor nici măcar nu au autoritate.

Nu au încredere în propria lor autoritate, o șterg pe furiș în tufiș.

Nu pierde timpul! Nu eşti menit să-ţi petreci restul vieții doar căutând, atunci când ai ocazia să descoperi ceea ce cauți. Înţelegi…

Asta înseamnă să fie prielnic, să fii demn, dacă vrei să-i spui aşa. Cum poți continua…

Eu spun: „Uite, am ascuns niște bani în această cameră, – tu n-ai nici un ban – doar în camera asta, găseşte-i şi du-te”. Și apoi mă întorc peste două săptămâni, tu încă te uiţi, te joci cu telefonul… Nu cauţi!

Nu cauţi! Te interesează altceva, vrei telefonul, vrei un Panasonic. Nu cauți.

Aşadar asta e ceea ce se întâmplă cu acești oameni, ei nu caută cu adevărat. Ei spun: „Adevărul este aşa misterios”, ăsta e un nonsens! Sunteți adevărul, e foarte simplu. Adevărul e că ei nu vor să-l cunoască. Probabil din acelaşi motiv, pentru că le e frică să descopere adevărul. Pentru că simt că dacă vor găsi Adevărul, atunci probabil asta va fi ultima lor viață.

Şi apoi: „Oh, ultima viaţă, nu!” Înţelegi?

Asta e povestea omului.

Văd un om şezând cu două femei: „Aceasta e fosta mea soție și aceasta e următoarea mea soție” Şi aşa suntem. „Asta e fosta mea viață, asta e următoarea.” Cine vrea sa spună „Asta e ultima viață, nu mai vreau după asta”?

…Pentru că am văzut un program în care oamenii cu o boală terminală au posibilitatea de a fi înghețați, în timp ce… ei nu mor în mod natural, ci sunt congelaţi la temperaturi foarte scăzute, și astfel sunt într-o…

animație suspendată cred că se numeşte. Astfel încât probabil în viitor,

10, 20, 30, 40, 50 ani mai târziu, poate vor găsi un leac pentru boala lor, un leac absent acum, când ei au nevoie de el.

Aşadar atunci sunt puşi la gheaţă, dorinţa lor e: ” înainte de a muri… Poate mai am 6 luni sau 1 an… Mă duc acum… Mai degrabă pierd astea 6 luni, și câştig poate… cine ştie cât, dacă vor găsi leacul în 15 ani, atunci poate aş trăi încă 20 de ani.” Deci ei cred că este o afacere bună. Nimeni nu vrea să moară, nimeni nu vrea să părăsească acest corp. Aşadar asta e o întrebare legitimă pentru mine, îmi captează atenţia acum.

Sunt oameni care, dacă li s-ar spune: „Uite, asta e ultima ta încarnare”, ei nu ar sărbători. Ar plânge într-una zicând: „Doamne, ultima încarnare? Ce idee groaznică!”

Deci pentru cine este atrăgătoare această idee de ultimă încarnare, mă întreb? Vezi tu? Cu siguranţă nu pentru o persoană ignorantă.

Unii oameni, dacă nu sunt încă treziţi la ceea ce sunt, poate sunt în extrema cealaltă, îşi suferă profund existența, vor s-o termine, oameni care se sinucid, care chiar simt că viața este prea mult, „Este insuportabil, nu mai vreau deloc să continui!”

Dacă li s-ar spune: „Asta e ultima ta încarnare, dragul meu”, ar fi fericiţi: „Mulțumesc, mulțumesc!” „N-a mers pentru mine, manifestarea asta, corpul ăsta e o povară imensă pentru mine. Ultima încarnare? Mulțumesc!” Dar pentru cineva care e îndrăgostit de viață, de existență, sub forma unei anumite entităţi care trăieşte, explorează, descoperă lucruri noi, pentru că în această existență e posibil să înveţi atât de mult, să descoperi atât de mult, să te joci atât de mult, pentru o astfel de persoană, o ultimă existență va fi o idee de neconceput.

Deci asta ar putea fi şi la baza ezitării de a face acest ultim pas, și acest ultim pas înseamnă simplu, în cuvintele mele, să clarifici toate îndoielile, să elimini toate îndoielile, astfel încât nu te mai lupţi cu ideea

că eşti o anumită persoană… Îţi este clar! Eşti din nou ca spațiu. Eşti original, te afli în fiinţa ta originală, atemporală, înainte de timp. Deci conceptele acestea de reîncarnare, ultimă încarnare, și tot ce nu… Nu înseamnă nimic pentru tine, nimic. Dar cine va fi atras de o astfel de invitație?

Ce ești tu, atunci când nu mai există încarnări (ca să spunem așa)? Eşti Ființa Supremă. Chiar şi acum, chiar şi acum eşti Acela. Şi chiar ideea de a fi încarnat acum nu va avea prea multă putere pentru tine. Ştii doar… „Doar sunt”. „Întrupare, reîncarnare… nu înseamnă nimic pentru mine.”

„Nu știu ce înseamnă. Cine sunt eu?” „Cine sunt eu cel care se întrupează sau reîncarnează?” Și această întrebare nu are nici o putere de atracție, nu e nici o frică în această întrebare, nici o exaltare despre ea.

Da. Pe acesta, spun eu… Fii foarte fericit sa întâlneşti pe cineva de genul ăsta.

Chiar şi Acum Tu ești Acela!

Mooji

Share