Îndrăgostește-te de libertatea ta-Mooji

Îndrăgostește-te de libertatea ta-Mooji

Guru Purnima Satsang

Retragere în Tăcere

31 Iulie 2015, Sesiunea 1

Adevărata Viață este să Te Cunoști și să Fii Tu Însuți

Când ființele umane cad în ignorarea naturii lor adevărate, rezultatul îl vedem foarte bine.

Rezultatul îl știm foarte bine. Cât de multă suferință și durere, cât de mult egoism și lăcomie.

Tot acel întuneric apare pe lume. Însemnând că întunericul îi apare minții. Guru-l este calea divină prin care Supremul se manifestă în regatul omenesc, în forma umană, într-un fel, să ghideze mintea înapoi la sursa ei.

În Est acesta e foarte mult venerat și respectat pentru asta. Acela care te aduce înapoi la viață. Pentru că „viață” aici nu înseamnă doar viață biologică sau existență. Viața înseamnă să te cunoști pe tine însuți.

Să trăiești din inimă. Să fii în armonie, în sincronicitate cu Sinele universal. Să împrăștii aroganța și ignoranța, și să eliberezi sufletul din strânsoarea identității egoice. Deci această zi este sărbătorită, pentru aceia care, când conștiința joacă acel rol, de a ghida ființele sau jiva-șii înapoi în Ființa-Shiva, înapoi în Inima-Sine, pe acela ei îl venerează.

Ei spun: „Mulțumesc. Mulțumesc că ești aici să ne amintești de natura noastră reală, că Grația a luat această formă.” Și Maestrul doar îți reamintește:  „Eu nu sunt diferit de tine. Sunt doar o oglindire a Sinelui tău.”

Maestrul doar îți reamintește: „Eu nu sunt diferit de tine.”  „Sunt doar oglindirea Sinelui tău.”

Îndrăgostește-te de Libertatea Ta

O să-ți mai spun încă ceva. O putere înăuntrul nostru lucrează să te mențină mic. O putere înăuntru, atâta timp cât menții identitatea, va avea o influență asupra ta. Pentru că mulți au venit, și mulți au văzut, au gustat, dar cumva, pentru că probabil nu sunt atât de stabiliți, sau sunt încă puțin divizați, încă au câteva aspirații în minte, au fost încet atrași înapoi în zgomot.

Dacă stai afară, dacă ai renunțat la băutură, și spui:  „Vreau să fiu liber, nu mai vreau să fiu în această beție”, dar continui să stai în fața pub-ului;

Nu o să dureze mult până ești înăuntru. Deci ceva este acolo, care o să fie tot timpul „pe” tine, până ești vindecat.

Când ești vindecat, atunci acel impuls, acea tragere va dispărea, va pleca.

Nu pot spune că va fi o vreme când ești atât de…

Că nu e nici o șansă de a merge înapoi, nu vreau să vorbesc limba asta. Atâta timp cât corpul e aici, și forța vitală e aici, conștiința e aici, potențialul pentru o activitate a gândurilor, pentru o identitate, se poate strecura. Deci o vigilență tăcută trebuie să fie acolo. Dar tu nu vei fi copleșit. Nu vei fi copleșit, și nu vei fi speriat.

Vigilența va fi un fel de bucurie pentru tine, doar o bucurie dulce.

Cineva l-a întrebat odată pe Papaji:  „Papaji, tu mereu, și adeseori, vorbești despre vigilență. Dar în cazul tău, tu trebuie să fii vigilent?” Și el a spus: „Până la ultima suflare.” Acum asta poate suna ca: „Doamne, Papaji!

Trebuie tot timpul să fie vigilent!” Dar nu este așa. Înseamnă că mereu va fi păstrată înăuntru o tensiune subtilă, care ține conștiința alertă. O anume vibrare.

Așa încât automulțumirea să nu se infiltreze. Fiindcă mereu e un ingredient în lume care încearcă să atragă atenția cumva. Te rog înțelege ce  nu spun.

Nu am nicio problemă cu lumea. Nu resping lumea. Lumea este de asemenea conștiință. Dar nu trebuie să fiu condus de lume.

Nu ar trebui să aspir către ea, pentru că asta ar însemna să urmăresc efemeritatea. Și devine clar pentru tine. Lasă totul să vină.

Multe lucruri în viață îmi plac și mie. Fără vină, sau rușine sau muncă. Nu trebuie să cercetez în ele, fiindcă văd că natura lor este pură, și este savurată, fără a urmări.

Dar nu sunt aici pentru asta. Atât de completă este Ființa ta neamestecată, pentru că ea e sursa, e pântecul de unde toate lucrurile apar în viață; toate aromele vin de acolo.

Așadar și tu ești sursa lor. Și cu cât descoperi mai mult Sinele tău neamestecat, cu atât mai mult vei avea o nevoie de a avea o pauză de la fenomenalitate. Pentru că vei trăi în extazul Ființării. Chiar și asta, nu ai un atașament pentru asta. Realizând Sinele este un fel de a cădea-în-iubire  (joc de cuvinte).

Când te îndrăgostești, nimeni nu e necesar să-ți reamintească să-ți aduci aminte de iubitul tău. Nu poți uita. În totul, el apare. Și în același fel, când începi să recunoști și să simți prezența Spiritului Sfânt înăuntrul Sinelui tău, începi să te îndrăgostești natural.

Vrei mai mult, vrei să fii unificat, vrei să fii consumat. Acesta e un lucru natural, un proces natural.

Mintea încearcă să-ți distragă atenția cu lucruri superficiale, lucruri cărora le-ai exagerat frumusețea în mintea ta, în trecut. Doar să te abată de la drum. Astfel e jocul vieții. În fiecare cultură acest joc are loc. În orice grup, în orice religie, în orice expresie, acest joc continuă.

Nu vreau să vorbesc prea mult despre acest joc, pentru că e de fapt un vis. Când spun vis, nu mă refer la o zăpăceală și tu plutești în ea. Nu asta spun. Mă refer la vis în sensul că tu crezi că e real, dar treptat, cu cât te uiți mai adânc în el, găsești că e atât de gol.

Doar îți purta proiecțiile tale, și astfel părea ceva mai real. Pe măsură ce te îndrăgostești din nou de libertatea ta, nevoia de a proiecta cade și ea. Nicio nevoie,  pentru că ești în deplinătatea ta.

Starea noastră naturală e mai degrabă nimic  decât ceva.

Dar mintea a fost cumva modul în care am colectat, acumulând, aducând, construind.

Pe când în starea de descoperire a sinelui e o renunțare, mai degrabă o scădere decât o adăugare. Face parte tot din joc, pentru că în Sine nu e nici adăugare, nici scădere; e mereu perfect. Dar în venirea acasă, cineva găsește mai puțină atracție în lucruri, și mai multă bucurie în Ființare. Mai multă tăcere, mai multă liniște. Nu tu creezi asta. Doar fiindcă începi să o iubești, devine mai mult parte din mediul tău, natural. Descoperirea Sinelui e mai mult o bucurie decât o sarcină, pentru că acesta e un copac care dă rod imediat.

Ce înseamnă asta? Că pe măsură ce privești și descoperi, tot așa și exiști.

Ele lucrează împreună. Nu aștepți un rezultat.

Să îți simți Sinele înseamnă să te eliberezi.

A te elibera înseamnă a-ți recâștiga spațiul. Pentru că asta face mintea, creează un fel de claustrofobie, umplându-ți spațiul cu lucruri. Suntem cei mai fericiți când ne aflăm într-o stare de reală goliciune spontană. Atunci ce se va întâmpla?

Oamenii ar putea spune:  „Dar cum poți trăi așa? Cu capul în nori!” Nu, capul tău nu e în niciun nor.

Norii sunt afară.

Ce se întâmplă atunci e că dacă un lucru trebuie să fie știut, sau să fie făcut, spontan vine și este exprimat.

Fără niciun fel de strategie sau pregătire, el apare. Asta e existență spontană. Și când a efectuat

ceea ce intenționa să facă, se întoarce din nou în uitare. Nu te mai plimbi cu un rucsac cu tehnici.

Și asta e una din cele mai mari și mai îmbucurătoare descoperiri, pentru că insuflă iar o mare încredere în inimă. Nu te vei mai îngrijora niciodată despre cum vor ieși lucrurile, pentru că nu e ceva personal; este ceea ce hotărăște universul. Și nu vorbesc despre universul fizic.

În venirea acasă

cineva găsește mai puțină atracție în lucruri

și mai multă bucurie în Ființare.

Mai multă bucurie în Ființare

decât în devenire.

Mooji

Share